Lasă-mă sa plec ..

-Te rog, dă-mi drumul! Lasă-mă să plec! De ce ,suflete, mă chinui așa fără milă? Ce-am făcut așa rău de nu-mi dai pace? Te-am iubit prea mult? Ai mei m-au învățat că iubirea e mereu bună, mai ales când e dăruită cu toată ființa. Dacă mă lași acum să scap, promit că o să fug și nu o să mă uit în spate, o să te las cu sufletul tău nou pe care îl iubești și nu-l pedepsești ca pe mine. O să mor! Mă doare prea tare să-ți fiu umbră, să te urmăresc mereu fără să-mi doresc, să nu pot să apuc alt drum care mi-ar aduce fericirea, tu nu știi ce înseamnă durerea mea, tu nu sții cât fum trebuie sa inhaleze zi de zi ca să fiu goală și să nu mai simt durerea, fumul e morfina mea, e tot ce-mi mai dă speranță acum că o să scap, trebuie să lupt pentru ei, ei zic că o să treacă și trebuie să cred dar cuțitul din mine e înfipt așa adânc și doare mai mult decât pot să suport, abia mă târâi.. Nu e molipsitoare durerea mea? Îți place să mă privești cum mă zvârcolesc? Te implor lasă-mă sa plec ..