miercuri, 19 martie 2014

Unde ești ?

     Azi mă doare din nou . Mă doare sufletul cu totul ; am căutat pastile, remedii.. nimic . Tu ești unicul medicament și de când am rămas din nou singură retrăiesc ultima noastră ceartă iar , și iar ,și iar . Ți-ai pus toate lucrurile într-un geamantan și ai plecat . M-am întrebat mereu de atunci de ce nu ai luat și amintirile ; Mi-ai lăsat cuțitul adânc înfipt în inimă și ai plecat . Când ai întors ultima dată privirea încercam să-mi șterg lacrima de pe obraz . Urma să fie ultimul lucru pur legat de tine ,făcut pentru tine . 
    Tu nu meriți nimic pur de la mine . M-ai lăsat cu cuțitul în inimă , într-o baltă amară de sânge .  A fost o vreme grea până să-l scot  și finalmente am realizat că cu ajutorul tău nu aș fi reușit niciodată .. Era nevoie ca tu să fii departe cu trupul dar și cu sufletul .După o vreme te-ai întors ,normal ; voi toți vă întoarceți mai devreme sau mai târziu .
      "Pleacă ! " , atât am avut putere să-ți zic . N-ai făcut-o ,am apreciat și pentru asta am putut doar să iert . Pentru prima dată în viața mea nu exista setea aceea groaznică de răzbunare care mă măcina întotdeauna când cineva mă rănește  ,a fost doar împăcare ; Era bine așa ,mă obișnuisem cu liniștea mea .Apoi a apărut un alt "el" care m-a făcut s-o iau de la căpat . Să simt iar acum cuțitul tău în inimă . Vino să mă ajuti ! De data asta nu mai pot să-l scot singură , nu mai știu cum ,am nevoie de tine. 
    Unde ești ?